Inima de catel

Despre unii oameni se pune adesea ca au o ''inima de caine''. Despre oamenii rai se spune asta.
Dar cainii, cainii sunt rai?
Mi se pare extrem de nedreapta si nejustificata aceasta zicala care le jigneste pe bietele patrupede.

De doua luni si o saptamana stau si ma tot intreb cata iubire poate exista in inima unui catel pentru oamenii care ii formeaza familia? Si inca nu am ajuns la o concluzie, dar vad in fiecare zi ca incape multa, multa, multa!

Am vazut asta inca din prima noapte in care am avut-o pe Akyta. Noapte in care am tinut-o la bloc si in care a plans la fiecare ora. Si tacea doar cand puneai mana pe ea. Sau cand o urcam in pat si se cuibarea pe perna, intre mine si S. ca sa ne simta respiratia.

Apoi, ne-am largit familia si a aparut si Pancho. Recunosc ca eu am vrut un alt catel in locul lui, unul mai pricajit mi se lipise de suflet. El era mai mare, l-am luat de la un crescator, unde impartea curtea mizera cu alti 10-12 caini mai mari. Asa ca era fricos, era speriat, era cam slab... A durat mult pana s-a acomodat, a fost stresat destul de tare. Si acum fuge de zgomotele puternice si se ascunde in colturile greu accesibile.

Ultimul, dar de fapt cel mai vechi pe plantatie e Fishic! El are deja un an si e un gentleman! El a fost genul de caine pe care nici nu am stiut ca il avem, indiferent ca a stat la tara sau ca l-am tinut in apartament. Fara dresaj, fara probleme...

De unde stiu cat ne iubesc? Ne demonstreaza zilnic! Nu prin faptul ca ne rod pantofii, ne fura sosetele, sau ne insira hainele prin toata casa, ci prin privirea lor, prin felul in care ne intampina cand venim acasa si cum se gudura de noi.
Prin faptul ca nu isi mai pot tine ochii deschisi, dar seara nu se culca pana nu intram noi in casa. Prin felul in care ziua se culca langa gard, doar pentru ca noi suntem pe partea cealalta si ne aud vorbind. Prin faptul ca au invatat sa deschida usile si intra in casa, din camera in camera, pana ajung la noi. Si apoi sar ca nebunii si ne ling.
Dovada lor de dragoste e ca asteapta pe pragul usii cand intram in baie si cand dorm iar noi  trecem pe langa ei, fara sa se trezeasca, isi arunca laba pe picioarele noastre: 'asta-i a mea, nu? '
Prin felul in care ne inteleg cand le spunem 'nu' si continua sa ne linga mana chiar daca ii certam si prin topaiala lor din jurul nostru, cand lipsim mai multe ore!

Si atunci. cum poate fi corect sa vorbesti asa cum o fac oamenii, despre inima unui caine?

For body and mind!

Protestez impotriva....MEA

Se pare ca nici macar blogul nu vrea sa ma lase sa ma racoresc si eu, intrucat refuza cu indarjire sa ma lase sa postez ceva azi.

Asa ca scriem totul in word, pana revine sistemul la sentimente mai bune !

Nu stiu cum sa incep, dar stiu ca azi de dimineata cand m-am privit in oglinda nu mi-a placut ce am vazut. Iar asta e un lucru foarte grav. Nu s-a intamplat asta din cauza ca mi-a aparut vreun cos sau pentru ca m-am ingrsat,asa cum e si normal, 1-2 kg.

S-a intamplat din cauza ca nu imi place ce am devenit. Am urat mereu femeile neingrijite, nepensate, cu parul murdar si unghii nearanjate. Asa aratam eu de dimineata si aproape ca mi-a venit sa plang.

Da, stiu ca e o perioada de sacrificiu pe multe planuri, dar chiar sa ajung sa nu ma mai recunosc ?

Imi doresc sa am timp de o baie linistita, intr-o camera frumos mirositoare, cu un pic de ulei de baie picurat in cada si 2-3 lumanari pe alaturi. Si mai vreau un scrub, timp pentru o pedichiura ca la carte, o masca sa imi curete toti porii si o lenjerie matasoasa.

Vreau sa miros frumos, sa ma machiez altfel decat la lumina chioara a unui bec in fata oglinzii care probabil a implinit 60 de ani, deci este plina de pete si de urme.

M-am saturat si de traiul de nomad, cu toate lucrurile in bageje, cutii si saci. M-am saturat si de cele 2-3 rochite pe care le-am purtat in vara asta, dar si de nemernicii de crocsi roz, de care eram foarte incantata in urma cu vreo 2 luni de zile.

Imi vreau inapoi pantofii cu toc sau  balerinii, bluzitele fine si bling-bling-urile de pus in urechi, pe maini ori in jurul gatului.

Si nu in ultimul rand, imi vreau inapoi viata de om, ca animal social.Vreau sa fiu iarasi femeie ! Viata de constructor-santierist mi-am dat seama ca nu ma prinde, oricat m-am straduit in aceste 4 luni si fix o saptamana !

Din fericire, sper ca inainte sa se fi implinit 5 luni de viata pe santiere,  aceasta aventura sa se incheie !

Masuratori lunare

A mai trecut o luna si pe data de 9 august am fost la masuratorile lunare.
La 4 luni si o saptamana, mamica se prezinta cu 1,5 kg in plus si 88 de cm in talie.
Multicel mi se pare mie si de acum nu ma mai mir de ce blugii nu ma mai incap! Noroc ca-i vara si rochitele sunt la putere!
Kg in plus nu am prea multe, doctorii sunt cam suparati pe mine ca nu ma ingras, asa ca toata lumea ma innebuneste ca trebuie sa mananc. Cat pentru unul, cat pentru doi, numai sa mananc! Parerea mea: mananc destul! si ca ar trebui sa dorm. Normal, cum se spune la noi in tara, tot pentru doi.
Dar nimeni nu tine cont ca dupa 2 zile de stat in pat, coloana mea se revolta. Nu mai vorbesc de muschi, care si asa sunt atrofiati. Cum sa nasc euusor si natural, daca legumizez?

Bebe e maricel si el, mai mare cu 3 zile ecografic decat calendaristic, masoara cam 15 cm ( a crescut 5 cm in 4 saptamani, fat-frumosul mamii) si cantareste cca. 244 de grame!
Se misca intr-o veselie, inghionteste atunci cand nu ii convine potitia de somn si, dupa 2 zile de greata, am constat ca nu ii place salamul de sibiu. Sau cascavalul. Sau babicul?
Si pentru ca au trecut cele 2 saptamani intre pozite, aratam si burtica la 18 saptamani fix.

Cum sa te simti frumoasa

Trebuia sa pun un "?" la finalul titlulului, pentru ca intrebarea asta ma macina.
In anul 2011, toata lumea cauta sa fie cat mai moderna, sa fie cat mai bine imbracata.
Nici eu, graviduta fiind, nu vreau sa ma las. Pentru ca am asteptat aceasta perioada ani de zile, imi doresc sa ma bucur de ea si de burtica in dezvoltare. Sunt mandra de ea si vreau sa o arat, insa hainutele de gravida care se gasesc in oras (si nu, nu traiesc la capatul lumii) fac orice silueta sa arate ca un sac de cartofi.
Uitati un exemplu cu ceea ce pot gasi in magazine

Si,celebra camasa pentru burticute

Da, cam asta se poate gasi in magazinele autohtone...Imbracata asa ar trebui sa te simti fericita, increzatoare si sa iti iubesti corpul!
Norocul nostru, daca pot spune asa, este ca ne salveaza internetul!
Ce mi-as dori? Sa fiu gravida cat mai multe luni, pentru a ma putea bucura de silueta mea de viitoare mamica, in tinute care ma avantajeaza!

 Sau asa....

Devenind mamica

Incep sa simt si eu, in sfarsit, ca sunt insarcinata!
La 4 luni si o saptamana, cred ca simt bebicul miscand. Spun cred pentru ca in cautarile mele pe internet despre cum se simt primele miscari ale micutului bebelus fiecare le descrie cum crede. Asa ca imi spun si eu parerea: pe 10 iulie a miscat prima data si am simtit niste bule de apa minerala. Am vrut sa trezesc taticul din dotare, dar cum era trecut de 3 dimineata mi-a parut rau. Am zis ca mai astept sa miste, dar se pare ca bebe a adormit instantaneu (poate isi pastreaza obiceiul acesta si dupa nastere pentru a-i face pe mami si pe tati fericiti) , caci eu nu am mai simtit nimic oricat am asteptat.
In alta seara am simtit iarasi ceva ce nu mai simtisem. Ca o bataie a ochiului, jos, in burtica. Bebe iar isi facea simtita przenta si de atunci m-a mai falfait in cateva randuri. E minunat sa simti cum mogaldeata mica isi face simtita prezenta. Deocamdata timid, dar ne vom face noi mari!
 Si pentru ca simptomele sarcinii au venit buluc peste mine, a aparut si colostrul. Asa ca, in urma cu vreo 2 zile ma uitam uimita cum tricoul meu este un pic umed in dreptul sanilor. Nu imi venea sa cred ca licoarea minunata care imi va hrani si creste puiul deja a aparut. M-am bucurat, dar au aparut si grijile! Trebuie sa achizitionam pad-uri absorbante pentru sani si sa fiu ceva mai atenta, pentru ca am observat ca scurgerea apara cand nici nu...te astepti :)

Important dates

10 iulie- primul falfait care a aparut in burtica
18 iulie- prima ecografie in care bebelusul nostru ne-a facut cu mana, s-a rasucit, s-a intins pana si-a gasit o pozitie comoda sa stea.
Iar cam asa evoluam noi:
14 saptamani

16 saptamani

Crestineste suntem o familie

16 iulie- Emotii, caldura, o noua familie luand viata: familia noastra!

Nu, nu voi povesti nimic, dar voi lasa cateva imagini sa vorbeasca de la sine!

Lasam dorintele sa ne fie purtate spre cer!

Gata! Am ajuns acasa si am trecut pragul in brate!

Va urma si partea a doua, cu pozele oficiale.

13 Mai 20011- Sau prima zi din noua noastra viata!

Gata cu postarile introductive, fac acum o retrospectiva a momentelor de cand am aflat ca suntem o familie in extindere si pana in prezent.
La 2 saptamani dupa cununia civila, in timp ce caram sacii cu haine ai soacrei mele si ne aflam deja de o luna de zile in plin santier, construind la noua noastra casuta, cineva m-a intepat in burtica. Sa simt si sa nu cred!
Am asteptat cu emotie sa vina dimineata si am vazut....dublu! In momentul acela am simtit cum viata noastra ia o noua intorsatura: spre ceea ce am visat mereu!
Casa era in constructie, soacra a vandut apartamentul pentru a-si construi impreuna cu cumnata o casuta la 50 de m de noi si la o luna de zile, a venit si vestea ca au reusit si parintii mei sa vanda apartamentul pentru a-si construi si ei casuta in aceeasi curte. Asadar, tot clanul am renuntat la viata intre betoanele orasului si am ales, in schimb, viata la tara!

Am avut curand  si confirmarea sarcinii, cu un bebe cumintel, care parca a stiut ca avem treaba pe santier si cu nunta care se apropia!

New roads in the life!

Am ales sa scriu pe un blog, despre toate trairile noi prin care trec. Viata de familie, viata de femeie insarcinata, ipostaza de noua mamica, toate sunt hot, fresh and new pntru mine.
Imi voi impartasi aici pareri, stari, bucurii si sper cat de putine tristeti!