Se pare ca nici macar blogul nu vrea sa ma lase sa ma racoresc si eu, intrucat refuza cu indarjire sa ma lase sa postez ceva azi.
Asa ca scriem totul in word, pana revine sistemul la sentimente mai bune !
Nu stiu cum sa incep, dar stiu ca azi de dimineata cand m-am privit in oglinda nu mi-a placut ce am vazut. Iar asta e un lucru foarte grav. Nu s-a intamplat asta din cauza ca mi-a aparut vreun cos sau pentru ca m-am ingrsat,asa cum e si normal, 1-2 kg.
S-a intamplat din cauza ca nu imi place ce am devenit. Am urat mereu femeile neingrijite, nepensate, cu parul murdar si unghii nearanjate. Asa aratam eu de dimineata si aproape ca mi-a venit sa plang.
Da, stiu ca e o perioada de sacrificiu pe multe planuri, dar chiar sa ajung sa nu ma mai recunosc ?
Imi doresc sa am timp de o baie linistita, intr-o camera frumos mirositoare, cu un pic de ulei de baie picurat in cada si 2-3 lumanari pe alaturi. Si mai vreau un scrub, timp pentru o pedichiura ca la carte, o masca sa imi curete toti porii si o lenjerie matasoasa.
Vreau sa miros frumos, sa ma machiez altfel decat la lumina chioara a unui bec in fata oglinzii care probabil a implinit 60 de ani, deci este plina de pete si de urme.
M-am saturat si de traiul de nomad, cu toate lucrurile in bageje, cutii si saci. M-am saturat si de cele 2-3 rochite pe care le-am purtat in vara asta, dar si de nemernicii de crocsi roz, de care eram foarte incantata in urma cu vreo 2 luni de zile.
Imi vreau inapoi pantofii cu toc sau balerinii, bluzitele fine si bling-bling-urile de pus in urechi, pe maini ori in jurul gatului.
Si nu in ultimul rand, imi vreau inapoi viata de om, ca animal social.Vreau sa fiu iarasi femeie ! Viata de constructor-santierist mi-am dat seama ca nu ma prinde, oricat m-am straduit in aceste 4 luni si fix o saptamana !
Din fericire, sper ca inainte sa se fi implinit 5 luni de viata pe santiere, aceasta aventura sa se incheie !
